14. Editarea interactivă a datelor de intrare și substituții în istoric
***********************************************************************

Anumite versiuni ale interpretorului de Python ne permit *editarea*
comenzilor introduse (în linia de comandă), respectiv *reluarea*
execuției unora din itemii listei de comenzi a *istoricului* (sesiunii
de lucru și nu numai; calitate denumită, generic, *substituții în
istoric*, de la englezescul *history substitution*), aidoma celor puse
la dispoziția utilizatorului de către facilitățile disponibile în
interpretoarele de comenzi Korn și GNU Bash. Mecanismele software sunt
implementate pe baza bibliotecii GNU Readline, în care utilizatorul
își poate alege stilul de editare (din setul celor acceptate). Această
bibliotecă are documentație proprie (bogată), pe care nu o vom
reproduce aici.


14.1. Completări din tabulator și editarea istoricului
======================================================

*Completarea* numelor de variabile și de module este activată automat
la pornirea interpretorului (de Python), așa că, prin apăsarea tastei
"Tab" (tabulatorul), va fi invocată funcția de completare; ea va căuta
în lista numelor de instrucțiuni Python, în cea a numelor de variabile
locale *în viață*, respectiv în cea a numelor de module accesibile. În
cazul unor expresii *cu punct* precum "șir.exe", expresia va fi
evaluată până la acel "'.'" de final, după care îi vor fi propuse
utilizatorului completări folosind atributele obiectului construit ca
rezultat al căutărilor. Țineți seama de faptul că, dacă numele unui
obiect care a implementat metoda "__getattr__()" este parte din
expresia căutată, atunci se poate întâmpla să fie executat și cod din
aplicația la care lucrați. Configurația prestabilită (a unei instalări
tipice a sistemului Python) face ca istoricul activităților
dumneavoastră în linia de comandă să fie salvat într-un fișier
intitulat ".python_history", fișier situat în directorul dumneavoastră
de utilizator. Astfel, acest istoric vă va fi disponibil la următoarea
sesiune de lucru interactiv cu interpretorul (de Python).


14.2. Alternative la interpretorul interactiv
=============================================

Această caracteristică (de a fi *interactiv* a interpretorului)
constituie un uriaș pas înainte față de versiunile anterioare ale
interpretorului (de Python); cu toate acestea, mai avem dorințe de
îndeplinit: ar fi foarte bine dacă ni s-ar putea indica indentări
potrivite atunci când trebuie să continuăm o linie de cod pe rândul
următor (dat fiind că parserul știe când un *simbol* (de la
englezescul, ca jargon informatic, *token*) "INDENT" este cerut pentru
a continua). Mecanismul de completare (a numelor, șamd.) ar putea
întrebuința (într-un atare scop) tabela de simboluri a
interpretorului. O comandă pentru verificarea (ori măcar sugerarea)
închiderii unei paranteze deschise, a unor ghilimele șamd., ar fi, cu
siguranță, de folos.

O alternativă (la interpretorul de Python actual) este cea oferită de
un interpretor interactiv avansat, disponibil de destul de mult timp,
care se numește IPython, interpretor capabil de completări din
tabulator, de explorare a obiectelor și de o administrare sofisticată
a istoricului. În plus, el poate fi personalizat în privința
punctelor-cheie, respectiv scufundat în codul altor aplicații.
Asemănător lui este și mediul interactiv extins intitulat bpython.
